Certificat incadrare intr-un grad de handicap a minorilor suferinzi de Diabet Zaharat tip 1 (insulino-dependent)

foarte slabaslababunafoarte bunaexcelenta (5 evaluari, media: 5,00 din maxim posibil 5)
Încarc...

An de an, noi, parintii, suntem nevoiti sa intocmim un dosar relativ stufos cu documente si sa ne prezentam cu minorii suferinzi de diabet zaharat tip 1 in fata comisiei de evaluare. Aceasta comisie inseamna, in realitate, un medic, un singur medic, drept urmare copiii stau alaturi de parinti la cozi infernale. Cu toate ca pentru aceasta boala autoimuna nu exista un tratament de insanatosire, ci doar un tratament care ajuta suferinzii sa traiasca, tratament care consta in injectarea insulinei in 2-3-4 doze/zi la ore fixe coroborat cu un regim dietetic aferent in cadrul caruia se urmareste practic aportul de carbohidrati (si nu numai), ca atare totul, absolut totul se cantareste.
Intrucat DZ tip 1 este o boala fara leac pana in prezent, cum este posibil ca minorii suferinzi de DZ tip 1 sa beneficieze de insotitor doar pana la varsta de 7 ani, conform legii. Chiar si asa, suntem nevoiti sa ne prezentam la comisie an de an. De ce, in conditiile in care boala nu are tratament? De ce nu se simplifica totul prin acordarea de grad GRAV cu insotitor pentru toti minorii pana la varsta de 18 ani si sa realizeze statul controale in familiile copiilor suferinzi de aceasta boala. Oricum, copiii suferinzi de aceasta boala merg la control de specialitate cel putin din 3 in 3 luni, si asta pentru ca au nevoie de INSULINA, substanta fara de care ei nu pot trai iar noi, parintii, nu o putem procura fara RETETA. Asadar, in prezent un medic specialist in diabet elibereaza retete si un medic generalist incadreaza un copil cu diabet intr-un grad de handicap. Nu va suparati, dar care este logica?
Prin urmare, atata vreme cat exista clar diagnosticul de DZ tip 1, ce sens are o comisie de evaluare in viata acestor copii?
Evident, trebuie evaluat periodic fiecare caz in sensul impactului pshihologic pe care aceasta boala il are asupra minorului si a familiei, document care ne este solicitat in prezent an de an, platit din buzunarul nostru, al parintilor, an de an.
Este evident ca „dosarul” poate fi intocmit in cadrul spitalizarilor, din 3 in 3 luni si ca nu este necesara prezentarea in fata comisiei. Asa cum, la fel de evident este si faptul ca odata pus acest diagnostic unui minor trebuie sa se puna egal cu grad handicap GRAV, caci realmente este grav.