Legalizarea unei traduceri autorizate

foarte slabaslababunafoarte bunaexcelenta (21 evaluari, media: 4,81 din maxim posibil 5)
Încarc...

Sunt traducator autorizat de 3 ani si zilnic ma lovesc de problema clientilor mei si a mea: legalizarea la notar a unei traduceri efectuata de mine (toti traducatorii avem aceeasi problema), semnata si stamilata de un mine, traducator autorizat. Cetateanul cauta un traducator, asteapta traducerea care dureaza in functie de volumul acesteia, vine dupa act si in loc sa poate pleca mai departe cu ea, mai este trimis la un notar unde in functie de aglomeratie din ziua respectiva, iarasi asteapta si … plateste. In practica, notarul doar certifica semnatura traducatorului, adica faptul ca traducatorul respectiv este autorizat sa efectueze traduceri in/din limba respectiva si nu certifica corectitudinea traducerii. De ce suntem obligati sa facem atatea drumuri sau sa intocmim atatea hartii, deoarece la fiecare legalizare trebuie sa intocmesti actele respective in dublu exemplar si de multe ori trebuie sa ma deplasez personal la notar, ceea ce rezulta in timp pierdut. De ce nu este de ajuns sa semnez eu, traducatorul, o traducere, din moment ce doar eu port raspunderea privind efectuarea acesteia? Sau invers: de ce nu se legalizeaza si semnatura unor alte profesii liberale cu ar fi arhitecti, ingineri, medici, avocati, contabili, etc? De ce noi, traducatorii, suntem singurii care suntem obligati sa facem drumuri pentru a plimba hartii? In cele mai multe state din Europa nu exista aceasta procedura, cred ca ar fi timpul sa ne aliniem si noi la aceste proceduri simplificate. Am simplifica mult viata cetatenilor si a firmelor. De asemenea, ar fi ideal ca semnatura electronica sa poata fi utilizata, deoarece, desi exista o prevedere in lege referitoare la ea, de ex, in practica, notarii nu accepta la legalizat o traducere semnata electronic. Prin aceasta practica, noi suntem subordonati notarilor, desi teoretic suntem profesie liberala.