Concurs de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României în anul 2016

foarte slabaslababunafoarte bunaexcelenta (1 evaluari, media: 5,00 din maxim posibil 5)
Încarc...

Atrag atentia asupra cerintelor impuse pentru inscrierea la acest concurs pentru ca le consider discriminatorii si prohibitive indirect, desi flagrant, prin costurile bănești și de timp pe care le presupune. Acest concurs, aprobat prin ordin al ministrului Nr.248/02.02.2016, poate fi acuzat de neconstituționalitate dacă este privit prin prisma articolului 16, punctul 3 din Constituția României, care prevede că ” Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi”.
Așasdar, acest concurs, prin cerințele de înscriere impuse, împiedică unele categorii sociale și unii oameni în circumstanțe nefavorabile, să-și exercite un drept garantat prin Constituție. E cu atât mai grav cu cât Guvernul Cioloș și-a asumat reducerea sărăciei și a disparităților dintre cetățeni, în special pentru cei din mediul rural care au, în realitate, puține oportunități de mobilitate socială. Sunt curios câți cetățeni români, din orice pătură socială, își permit, fie din motive de timp, familie sau bani, să plătească toate taxele de examen și să vină în București cu 3 ocazii diferite (chiar 4 să-și depună dosarul și să se asigure ca e în regulă). Altfel spus, selecția se face chiar dinainte să se termine concursul propriu zis: în loc să se asigure oportunități de participare egale pentru toți, condițiile de concurs duc la perpetuarea unei caste în corpul diplomatic al României, venită din păturile clasei de mijloc, cu precădere din București și marile orașe.
Pot argumenta că selecția candidaților s-a făcut chiar dinaintea începerii concursului. Acesta impune cunoașterea a cel puțin 2 limbi străine în prealabil, la un nivel ridicat. Deși învățământul este, pe hârtie, obligatoriu și gratuit, câți tineri români, care tocmai și-au finalizat studiile sau au trecut prin școala românească a anilor 2000 (adica fix cei care sunt eligibili pentru concurs), au avut parte de ore de limbi străine făcute serios sau au fost expuși unui mediu prielnic? Răspunsul cred că e că doar cei a căror familii și-au permis financiar să le sprijine educația în privat. Și întreb asta în special în condițiile în care și acum există nu puține școli în care, în viața reală, care poate nu apare în statistici , nu există sau nu se prezintă la ore profesorul de limbi străine.
Practic, candidații deja au fost triați de sistem. Educația și prin urmare șansele de reușită a celor eligibili acum pentru concurs a fost determinate de mediul din care provin și resursele de care dispuneau. Acum, la 9 ani dupa intrarea în UE, încă se mențin aceaste obstacole nu doar de mediul privat, ci de însuși statul care ar trebui să lupte împotriva lor.
De altfel, pentru a-mi exercita dreptul prevăzut în Constituție menționat mai sus, depind de programul și disponibilitatea unor agenți economici privați, i.e. notarii și, cum e cazul meu, doctorii din sistemul privat. Mi se cer copii legalizate (și traduceri legalizate, în unele cazuri) după toate documentele- certificat naștere, diplome, certificate căsătorie.
Oricine știe că toate astea costă bani (cel puțin 200 RON) și timp și n-am cum sa nu mă pun în situația unuia din numeroșii cetățeni români, care lucrează pe salariu minim până la 18:00-19:00 în fiecare zi: pe lângă faptul că trebuie să dau aproape 20% din salariul meu pe o lună doar să ma înscriu la concurs (mai trebuie plătite la Poșta Română și taxa de cazier, 17 RON și luată o adeverință de sănătate, care în cazul meu mă duce la 110 RON pentru un control medical), nici nu am când să iau toate documentele, nici când să le depun! Notariatele se închid la 17:00, secția (4 cel puțin) de poliție eliberează caziere până la 16:00 și doar în zile lucrătoare și până și MAE acceptă dosare doar între 10:00 și 14:00, tot doar în zile lucrătoare.
Cineva ar putea spune că acest om ipotetic, care se aseamănă, totuși, cu prieteni pe care fiecare dintre noi îi avem, ar putea să-și ia liber să treacă prin tot ritualul. Dar asta contrazice însăși ideea unui drept, care spune ca orice drept fundamental poate fi exercitat oricând, oriunde, oricum (în limitele legii) vrea persoana care se bucură de el, cetățeanul. Nu trebuie să mi se condiționeze de nimic, nici de programe de lucru, nici de statutul meu în societate, altfel devine un simplu accesoriu, un moft care înlesnește viața celor care și-l permit. Toate obstacolele astea îmi spun că acest concurs nu e făcut pentru românul de rând, care urmărește doar să-și îmbunătățească viața, deci, pe fond, îngrădește o libertate și un drept fundamental al omului.
Trag o paralelă cu procedurile de recrutare din Ministerul Britanic de Externe (Foreign and Commonwealth Office) din simplul fapt că am lucrat un timp aici și cunosc îndeaproape sistemul.
Orice aplicație, nu doar aici ci în orice department guvernamental britanic, nu-ți cere nici un fel de act în prealabil, nici o plată și nu-ți impune nici un program de lucru, doar un termen limită și nu te condiționează de alte entități private (poate de furnizorii de Internet și servicii de bază, dacă despicăm firul în 4). Condițiile de eligibilitate, pe care le-ar confirma un act, sunt confirmate de abia în fazele finale și în nici un caz nu trebuie în original, ci pot veni și scanate și trimise prin e-mail.
Mai mult, FCO-ul, unul dintre cele mai prestigioase servicii diplomatice din lume, nu-ți cere să fii expert pe alte limbi străine sau să fii expert pe un domeniu traditional diplomatic, de tipul relații internaționale, drept, etc. Deși te ajută, nu e esențial, se merge pe ideea că dacă ai calitățile intrinsece pe care le caută la candidați, poți prinde totul din mers, cum se și întamplă de altfel. Rar se întâmplă ca diplomații anglo-saxoni să cunoască dinainte limba țării gazdă.
Așadar, pe de o parte avem un exemplu de o deschidere largă către oameni din toate domeniile și straturile sociale. Pe de altă parte avem o intransigență specifică epocii feudale, în care trecutul îi determină omului prezentul. Într-unul din cazuri, atitudinea împinge performanța serviciilor până în vârful clasamentului mondial, pe când în celălalt caz doar i recunoaște existența.